Păpuşa diavolului, Robert

Robert Eugene Otto, pictor şi scriitor, a primit în 1906, pe când era copil şi locuia împreună cu părinţii lui în orăşelul american Key West din Florida, o păpușă, oferită de către un servitor african al familiei lui care practica servitor african. Un cadou teribil de periculos, otrăvit...

Păpuşa ciudată era confecţionată din paie, îmbrăcată în zdrențe, nu arăta deloc bine, era chiar urâtă. Cu toate acestea, în ciuda aspectului său neobişnuit, băiatul părea foarte încântat de ea şi s-a decis să-i pună numele de Robert.
Treptat, pe măsură ce trecea timpul şi copilul se juca cu păpuşa pe care o primise în dar, au început să se manifeste tot felul de fenomene ciudate.
Părinții lui Robert au început însă să-şi pună întrebări serioase când l-au văzut pe fiul lor că a purtat un dialog real cu păpuşa Robert.

Dar băiatului i se părea de-a dreptul normal ceea ce făcea şi nu pricepea sub nicio formă iritatea şi neliniştea părinţilor lui. Numai că lor li se părea extrem de straniu faptul că băiatul părea să împrumute timbrul unui adult atunci când simula răspunsurile păpușii sale.
Într-o zi, părinții lui Robert au auzit un zgomot straniu provenind din camera fiului lor. Îngrijoraţi peste măsură, au fugit spre acea încăpere, să vadă ce se întâmplă. Acolo l-au descoperit pe fiul lor arătând cu degetul acuzator spre păpuşa lui iar în jur totul era devastat, într-un hal fără de hal. Mobilierul era răsturnat, de parcă trecuse un uragan. Copilul îşi acuza păpuşa de haosul creat.
Vecinii îngroziţi au dezvăluit, în urma acestei constatări stupefiante, că au observat de mai multe ori păpuşa uitându-se pe fereastră din locuri diferite din casă, în timp ce familia se găsea afară!
De altfel, părinţii lui Robert observaseră şi ei de câteva ori mişcări ciudate ale păpuşii. Mai mult, chiar puteau să jure că aceasta scosese un râs ciudat, sau că au văzut-o mergând de la o cameră la alta. Una peste alta, păpuşa le dădea tututror fiori.
Martorii au observat de asemenea o schimbare în expresia păpuşii sub ochii lor îngroziți. Un instalator, de pildă, şi-a lăsat baltă sculele după ce a văzut păpuşa plimbându-se de una singură și a auzit voci ciudate și râsete provenind dinspre aceasta.

Familia Otto s-a decis, după atât de multe fenomene ciudate legate de păpuşă, să o depoziteze în podul casei, în speranța că viaţa familiei va reveni la normal.

Anii au trecut, Robert s-a căsătorit și după ce părinții lui au decedat, a moștenit casa. După ce s-a mutat cu familia lui acasă, Robert i-a mărturisit soției sale că dorea ca păpuşa lui din copilărie să aibă propria ei cameră. Dar într-o zi el i-a spus soției că păpușii nu-i place camera, pentru că nu are suficiente ferestre cu vedere la stradă!
După moartea lui Robert în 1974, soția acestuia a dus păpuşa în pod. Apoi a vândut casa și noii proprietari și fiica lor, în vârstă de 10 ani, au descoperit păpuşa. Fetița a îndrăgit-o imediat și a început să se joace cu ea. Numai că pe măsură ce timpul trecea, fetiţa a început să se plânge de faptul că păpuşa o ataca pe timpul nopţii și se mișcă prin încăpere.
Şi curând, alţi vecini au început să se plângă pe rând de natura malefică a jucăriei.
Păpuşa Robert este expusă la Fort East Martello Museum. Legenda spune că toată lumea care vrea să-i facă o poză trebuie să execute înainte un ritual: trebuie să-i ceară permisiunea lui Robert. Dacă cineva îi face o poză şi el nu este de acord (semnificat printr-o mișcare a capului pe orizontală), acea persoană și familia sa vor suferi un blestem. Este blestemul peste timp al slujitorului tahitian faţă de ofensa pe care i-ar fi adus-o un paznic din Bahamas, se zice!