Nelămuriri legate de vrăjitoarele de la noi

Am studiat de ceva ani fenomenul ocultismului şi paranormalului din România, avizi de cunoaştere şi de inedit, de mister.

Curiozitatea este îndreptăţită deoarece, asupra vrăjitoarelor de la noi pluteşte, încă, şi nu ştim de ce, mult prea mult mister.

Prima nedumerire este legată de magia cu care operează. Într-un procent uriaş, ele se declară adeptele magiei albe şi resping cu vehemenţă magia neagră.

Dar ştim bine că toate cunosc tainele acesteia din urmă, altfel nu ar putea rezolva cazurile de farmece, care sunt făcute prin magie neagră.

Apoi, vrăjitoarele din România, iar cele care apar pe siteul www.vrajitoarero.com, desigur, nu fac nicio excepţie, spun că nu fac magie neagră. Oare ?

Dacă li s-ar cere, suntem convinşi că nu ar refuza, între noi fie vorba. În plus, ele folosesc o vrăjitorie de tip primar, tradiţională, dar care dă totuşi rezultate.

Un alt motiv de neînţeles este acela că vrăjitoarele nu oferă o listă de preţuri pentru serviciile lor magice, aşa cum procedează cel din Occident, de exemplu. Intraţi pe oricare din siteurile unei vrăjitoare sau prezicătoare din Franţa, să zicem şi lista de tarife vă sare în ochi.

Cinstit şi corect ar fi să procedeze şi vrăjitoarele noastre la fel, pentru a elimina din start orice formă de suspiciune. Pentru ca viitorul client să ştie, în mare, la ce se poate aştepta.

Aria de răspândire a vrăjitoarelor din România reprezintă un alt punct misterios în studierea fenomenului magiei de la noi. Oraşele care reprezintă fieful lor sunt : Bucureşti, Ploieşti, Buzău, Galaţi. Mai rar Iaşi şi Cluj, uneori Arad sau Timişoara. De ce ? Mister total.

Oare Capitala le atrage atât de mult ? Ploieşti era până de curând chiar în frunte ! Nu se ştie cu exactitate câte vrăjitoare sunt active pentru că, lipsă de organizare din partea lor, nu au o organizaţie care să le reprezinte interesele. Totul se face haotic, pe cont propiu. Din prea mare vanitate ?

Concurenţa este acerbă, ceea ce este de înţeles. Ar trebui o implicare a celor cu ştate vechi în meserie, pentru a crea măcar o asociaţie, o fundaţie. Iar prin ea, să atesteze în mod clar calitatea unei vrăjitoare de impostură.

Nu ştim însă dacă se va trece şi la fapte ! Poate că interesele sau orgoliile sunt prea mari. O privire aruncată însă la vecini, Ungaria, Rusia, Ucraina, arată că nu este totul o utopie şi că se poate. Important este să vrei şi să existe o persoană sau un grup de lucru dornic de a înfăptui acest demers atât de necesar pentru toate vrăjitoarele din România.

Marian Deaconu